Colecții tipărite de editura Tatran:
Edície Tatranu:
Legături externe
Externé odkazy
Sediul editurii de pe strada Klariská 16 din Bratislava
Sídlo na Klariskej 16 v Bratislave
Tatran este o editură slovacă înființată în toamna anului 1947 (la 100 de ani de la desemnarea lui Ľudovít Štúr ca delegat în Dieta Ungariei).
Tatran je slovenské vydavateľstvo založené na jeseň v roku 1947 (sto rokov od vystúpenia Ľudovíta Štúra na uhorskom sneme).
La 1 ianuarie 1953 editura Tatran a fost redenumită Slovenské vydavateľstvo krásnej literatúry (SVKL), în traducere Editura Slovacă de Literatură.
1. januára 1953 bolo vydavateľstvo Tatran premenované na Slovenské vydavateľstvo krásnej literatúry (SVKL).
La 1 noiembrie 1965 editura a revenit la denumirea originală, sub care funcționează și astăzi.[1]
1. novembra 1965 sa vydavateľstvo vrátilo k pôvodnému názvu, pod ktorým funguje dodnes.[1]
Tatran (editură)
Tatran (vydavateľstvo)
Lucrări
Dielo
Priestorom slovenskej literatúry (Spațiul literaturii slovace), 1970 Poézia slovenského národného obrodenia (Poezia Renașterii Naționale Slovace), 1970 Pamäť literatúry (Memoria literaturii), 1978 Slovník slovenskej literatúry (Dicționar de literatură slovacă), 1979 Encyklopédia slovenských spisovateľov (Enciclopedia scriitorilor slovaci), I-II, 1984 Literárne reflexie (Reflecții literare), 1986 Vzťahy slovenskej a českej literatúry 19. a 20. storočia (Relațiile literare ceho-slovace din secolele al XIX-lea și al XX-lea)
Priestorom slovenskej literatúry 1970 Poézia slovenského národného obrodenia 1970 Pamäť literatúry 1978 Slovník slovenskej literatúry 1979 Encyklopédia slovenských spisovateľov I-II 1984 Literárne reflexie 1986 Vzťahy slovenskej a českej literatúry 19. a 20. storočia
Bibliografie
Zdroj
Biografie
Život
Karol Rosenbaum (* 7. Februarie 1920, Lednické Plat – † 5. martie 2001, Stupava) a fost un cercetător și istoric literar slovac.
Karol Rosenbaum (* 7. február 1920, Lednické Rovne – † 5. marec 2001, Stupava) bol slovenský literárny vedec a literárny historik.
S-a născut în Lednických Rovne pe 7 februarie 1920.
Narodil sa v Lednických Rovniach 7. februára 1920.
A studiat la Facultate de Filosofie a Universității Comenius din Bratislava, apoi a lucrat ca profesor de liceu în orașele Trenčín și Martin.
Študoval na Filozofickej fakulte Univerzity Komenského v Bratislave. Neskôr pôsobil ako stredoškolský profesor v Trenčíne a Martine.
A fost preocupat mai ales de literatura secolelor al XIX-lea și al XX-lea, de relația dintre literatura slovacă și literatura străină și sporadic de critica literară.
Venoval sa najmä literatúre 19. a 20. storočia, vzťahom slovenskej literatúry a inonárodným literatúram a sporadicky aj literárnej kritike.
A lucrat la Matica slovenská și mai târziu la Academia Slovacă de Științe de la Bratislava.
Pracoval v Matici slovenskej a neskôr v Slovenskej akadémii vied v Bratislave.
A predat, de asemenea, la Universitatea Carolină din Praga.
Prednášal aj na Karolovej univerzite v Prahe.
Între anii 1973 și 1990 a deținut funcția de vicepreședinte al instituției culturale Matica slovenská.
V rokoch 1973 až 1990 zastával funkciu podpredsedu Matice slovenskej.
A contribuit semnificativ la alcătuirea cărții Enciclopedia scriitorilor slovaci, care a fost publicată în două volume.
Výrazne sa podieľal na knihe Encyklopédia slovenských spisovateľov, ktorá vyšla v dvoch zväzkoch.
Biserica Sfânta Parascheva a Șelarilor (în bulgară : Храм "Света Петка Самарджийска" – Hram „Sveta Petka Samardjiiska“ ) este o biserică ortodoxă medievală bine conservată, situat în stația de metrou din Piața Sfânta Nedelia, în centrul orașului Sofia, în Bulgaria, în vestul Bulgariei . [1]
Chrám svätej Petky Samardžijskej (bulh. Храм "Света Петка Самарджийска" – Chram „Sveta Petka Samardžijska“) je zachovalý stredoveký pravoslávny chrám, nachádzajúci sa v podchode na námestí svätej Nedele v centre mesta Sofia v oblasti Sofia v západnom Bulharsku.[1]
Biserica Sfânta Parascheva a Șelarilor este una dintre puținele biserici medievale care funcționează în Sofia.
Chrám svätej Petky Samardžijskej je jeden z mála fungujúcich stredovekých chrámov v Sofii.
Prima mențiune scrisă a bisericii datează din secolul al XVI-lea și este o scrisoare trimisă de locuitorii creștini din Sofia către sultanul Turciei, împreună cu darurile și rugămintea de a păstra sanctuarele creștine conservate în centrul orașului (darurile primite și motivele auzite). [1] Cercetarea arheologică sub biserică a dezvăluit, de asemenea, rămășițele unei cripte antice romane din secolul al IV-lea, deasupra căreia templul a fost construit în secolul al XI-lea.
Prvá písomná zmienka o chráme pochádza zo 16. storočia a ide o list, ktorý poslali kresťanskí obyvatelia Sofie tureckému sultánovi spolu s darmi a prosbou, aby nechal zachované kresťanské svätostánky v centre mesta (dary boli prijaté a prosba vypočutá).[2] Pri archeologickom výskume pod chrámom boli objavené aj zvyšky antickej rímskej krypty zo 4. storočia, nad ktorou bol chrám v 11. storočí postavený.
Templul este o clădire mică, cu o singură nava, din cărămidă și piatră, cu pereți de aproximativ 1 metru lățime.
Chrám je malá jednoloďová budova z tehál a kameňov, so stenami širokými približne 1 meter.
Cele mai vechi picturi murale din clădire datează din secolul al XIV-lea.
Najstaršie stenomaľby v budove pochádzajú zo 14. storočia.
Potrivit unor ipoteze, eroul național bulgar și revoluționarul Vasil Levski a fost îngropat în cripta de sub biserică, dar nu există dovezi pentru această teorie. [2] A existat o controversă puternică între mulți istorici și arheologi la sfârșitul anilor 1980, dar fără un rezultat final.
Podľa niektorých hypotéz bol v krypte pod chrámom pochovaný bulharský národný hrdina a revolucionár Vasil Levski, ale pre túto teóriu neexistujú žiadne dôkazy.[3] O tejto otázke sa viedla ostrá polemika medzi mnohými historikmi a archeológmi koncom 80. rokov 20. storočia, ale bez konečného výsledku.
Templul funcționează acum ca un sanctuar creștin. [1]
Chrám v súčasnosti funguje ako kresťanský svätostánok.[2]
Galerie
Galéria
Commons
Commons Commons ponúka multimediálne súbory na tému Chrám svätej Petky Samardžijskej