Eugenia Crușevan (ur. 1889 w Fălești, Besarabia, zm. 11 marca 1976 w Timișoara) – pierwsza prawniczka na terenie Besarabii.
Eugenia Crușevan (n. 1889, Fălești, Basarabia – d. 11 martie 1976, Timișoara, România) a fost prima femeie-avocat din Basarabia.
Życiorys
Date biografice
Eugenia Crușevan urodziła się w 1889 r. w Fălești w Besarabii.
Eugenia Crușevan s-a născut în 1889 la Fălești, în Basarabia, ca fiica lui Epaminond Crușevan.
Jest córką Epaminonda Crușevana. Po liceum w Kiszyniowie, skończyła studia prawnicze na Uniwersytecie Moskiewskim w 1918 r.
Studiile liceale și le-a făcut la Chișinău, iar cele universitare la facultatea de drept a Universității din Moscova, pe care a absolvit-o în anul 1918.
Karierę adwokacką rozpoczyna wraz z zapisaniem się do Izby Adwokackiej wKiszyniowie.
Începe cariera de avocat cu înscrierea în baroul avocaților din Chișinău.
Była sekretarzem Stowarzyszenia Kobiet Rumuńskich.
Jurisconsult la Consiliul Eparhial al Arhiepiscopiei Chișinăului și Hotinului.
W 1944 r. uciekła do Rumunii, osiedlając się w Buzău i przechowując archiwa instytucji, w której pracowała.
Secretar al societății Femeile Române. În anul 1944 s-a evacuat spre România, stabilindu-se la Buzău și salvând arhiva instituției la care activa.
Na początku lat 50. przeniosła się do Timișoary.
La începutul anilor 50 se mută la Timișoara.
Pracowała jako prawniczka do emerytury.
A practicat avocatura până la pensionare.
Jest pochowana na cmentarzu w Timișoarze.
La 11 martie 1976 se stinge din viață, fiind înmormântată la cimitirul timișorean.
Wzmianki
Menționări
Publikacja Cuvântul dreptății (n. z 1919 r.) opisuje dzień jej powołania na stanowisko adwokata: „17 października 1919 r. na posiedzeniu zjednoczonych sekcji Sądu Apelacyjnego w Kiszyniowie odbyła się z wielką powagą ceremonia zaprzysiężenia na adwokata panny Eugenii Crușevan, absolwentki prawa Uniwersytetu Moskiewskiego, którą Rada Izby Adwokackiej jednogłośnie wpisała do Izby Adwokackiej Besarabii.
Publicația Cuvântul dreptății (nr. din 1919) descrie astfel ziua numirii ei drept avocat: „La 17 octombrie 1919 în ședința secțiunilor unite al Curții de apel din Chișinău a avut loc, cu deosebită solemnitate, ceremonia prestării jurământului ca avocat de către domnișoara Eugenia Crușevan, licențiată în drept la Universitatea din Moscova, pe care Consiliul corpului avocaților a înscris-o cu unanimitate de voturi în Baroul avocaților basarabeni.
Panna Crușevan jest pierwszą kobietą prawnikiem na terenie Besarabii”.
Domnișoara Crușevan este prima femee - avocat din Basarabia”.
W Kiszyniowie mieszkała na ulicy Marasti 2, obecnej ulicy Teatru.
La Chișinău a locuit pe str. Mărăști 2, actuala stradela Teatrului.
Ulica "adwokata Eugenii Crușevan" w Kiszyniowie nosi jej imię.
Strada „avocat Eugenia Crușevan” din Chișinău îi poartă numele.
Pierwsze prawniczki na świecie
First women lawyers around the world
Dolină Piatra Fântânele
Valea Piatra Fântânele
Dawna droga handlowa została opuszczona na początku XIX wieku [1], obecna droga przez nią przebiegająca, budowana z inicjatywy Rady Wojennej Armii Austro-Węgierskiej w latach 1812–1817 . [2] . W 1969 r.
Vechiul drum comercial, a fost abandonat la începutul secolului XIX[4], șoseaua care acum trece prin pas, fiind construită la inițiativa Consiliului de Război al Armatei Austro-Ungare, între 1812-1817.[5].
Droga została najpierw utwardzona, a następnie utwardzona[3].
În 1969 drumul a fost mai întâi betonat, apoi asfaltat.[6]
Pobliskie atrakcje turystyczne
Obiective turistice de interes situate în apropiere
Przełęcz Tihuța (również przełęcz Bârgău, węg. Borgói-hágó) – przełęcz położona w północnej grupie Karpat Wschodnich w południowo-wschodniej części Gór Bârgău, na wysokości 1201 m[1]. Znajduje się przy drodze krajowej DN17 (na odcinku nałożonym na europejską drogę E58)[2] i zapewnia połączenie między Depresją Dornelor a pagórkowatym obniżeniem Transylwanii .
Pasul Tihuța (numit și Pasul Bârgău, în maghiară Borgói-hágó) este o trecătoare situată, în grupa nordică a Carpaților Orientali în sud-estul Munților Bârgău, la o altitudine de 1201 m.[1] Este situat pe drumul național DN17 (pe o porțiune suprapusă Drumului european E58)[2] și asigură legătura între Depresiunea Dornelor și Depresiunea colinară a Transilvaniei.
Historia
File de istorie
Droga przez przełęcz powstała z inicjatywy cesarza Józefa II[1]; budowana dzięki Radzie Wojennej Armii Austro-Węgierskiej w latach 1812-1817[2].
Vechiul drum comercial, a fost abandonat la începutul secolului XIX[4], șoseaua care acum trece prin pas, fiind construită la inițiativa Consiliului de Război al Armatei Austro-Ungare, între 1812-1817.[5].
W 1969 powstała w tym miejscu droga asfaltowa[3].
În 1969 drumul a fost mai întâi betonat, apoi asfaltat.[6]
Pobliskie obiekty turystyczne
Obiective turistice de interes situate în apropiere
rezerwat Tinovul Poiana Stampei; ośrodek turystyczny Piatra Fântânele (1201 m), w której znajduje się zbudowany w 1978 hotel zainspirowany powieścią Drakula[1][2], a także stoki narciarskie i tory saneczkowe[3]; klasztor Piatra Fântânele, z metalowym krzyżem o wysokości 31 m[4]; jezioro Colibița.
Tinovul Poiana Stampei Stațiunea turistică Piatra Fântânele (1201 m). Aici se află un hotel care se vrea o copie a celui imaginat de Bram Stoker în romanul Dracula[8], pârtii de schi, pârtii de săniuțe[2][9] Mănăstirea Piatra Fântânele, unde se află ridicată o cruce metalică de 31 m[10] (30 m după alte surse[4][11]) Lacul Colibița
Widok z wyciągu krzesełkowego
Perspectivă de pe Telescaun
Przełęcz Tihuța
Pasul Tihuța
Widok na przełęcz
Perspectivă
Przełęcz pod nazwą Przełęcz Bârgău lub Przełęcz Borgo pojawiła się po raz pierwszy po wybudowaniu w dolinie Bîrgău drogi łączącej Siedmiogród i Bukowinę, na mapie opracowanej w wyniku trzeciego austriackiego badania topograficznego (1869-1887).
Sub numele de Pasul Bârgău sau Borgo Pass, a apărut pentru prima dată după construcția pe valea Bîrgăului a drumului de legătură dintre Transilvania și Bucovina, în harta elaborată ca urmare a celeia de-a treia ridicări topografice austriece (1869-1887).
W literaturze ta nazwa znajduje się w powieści Dracula autorstwa Brama Stokera, wskazując miejsce, w którym prawnik Jonathan Harker ma zostać przewieziony do jego zamku w Karpatach[1]. Nazwa ta pojawiła się też w ekranizacji z 1931.
În literatură, această denumire se găsește în romanul Dracula al lui Bram Stoker, desemnând locul unde avocatul Jonathan Harker este așteptat de caleașca contelui, să fie dus la castelul său din Carpați.[16] Ea este reluată ca atare în ecranizările corespondente din 1931 (cea produsă de Universal Studios și cea în limba spaniolă), ale cărții.
Przełęcz Tihuța (, ) – przełęcz położona w Wewnętrznych Karpat Wschodnich, w południowo-wschodniej części Gór Bârgău, na wysokości 1201 m n.p.m.[1][2] Przebiega przez nią droga krajowa DN17 (będąca częścią trasy europejskiej E58[…]) łącząca Kotlinę Dornelor i Wyżynę Transylwańską .
Pasul Tihuța (numit și Pasul Bârgău, în maghiară Borgói-hágó) este o trecătoare situată, în grupa nordică a Carpaților Orientali în sud-estul Munților Bârgău, la o altitudine de 1201 m.[1] Este situat pe drumul național DN17 (pe o porțiune suprapusă Drumului european E58)[2] și asigură legătura între Depresiunea Dornelor și Depresiunea colinară a Transilvaniei.
Położenie geograficzne
Date geografice
Przełęcz znajduje się na grzbiecie górskim pomiędzy położonym na wschodzie szczytem Măgura Calului (1229 m n.p.m.), a położoną na zachodzie Piatra Fântânele (1067 m n.p.m.)[1].
Trecătoarea este situată pe culmea dintre Măgura Calului (1229) – situată la est și Muntele Piatra Fântânele (1067) situat la vest.[1]
W pobliżu przełęczy Tihuța znajdują się: na północy Przełęcz Grădinița, na północnym wschodzie Przełęcz Mestecăniș, na wschodzie Przełęcz Păltiniș oraz Przełęcz Creanga na południowym wschodzie[1].
În apropiere se găsesc – spre nord Pasul Grădinița, spre nord–est Pasul Mestecăniș, spre est Pasul Păltiniș și spre sud–est Pasul Creanga.[1]
Andrei Spînu (ur. 10 czerwca 1986 w Ratusie[…]) − mołdawski przedsiębiorca i polityk. Od 9 sieprnia 2021 roku wicepremier i minister infrastruktury i rozwoju regionalnego w rządzie Natalii Gavrilițy .
Andrei Spînu (n. 10 iunie 1986,[1] Ratuș, raionul Criuleni, Moldova) este un antreprenor și politician moldovean, care din august 2021 îndeplinește funcția de viceprim-ministru și concomitent ministru al Infrastructurii și Dezvoltării Regionale al Republicii Moldova în Guvernul Gavrilița.
Piastuje również funkcję sekretarza generalnego Partii Akcji i Solidarności.
Este secretarul general al Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS).
Kraina wiecznej młodości (rum.
Tinerețe fără bătrânețe este un film fantastic românesc din 1968 regizat de Elisabeta Bostan și Nicolae Codrescu.
Tinerețe fără bătrânețe) – rumuński film fantasy z 1968 roku w reżyserii Elisabety Bostan i Nicolae Codrescu na podst. baśni Wieczna młodość i wieczne życie zebranej przez Petre Ispirescu i wprowadzonej do jego zbioru Legende sau basmele românilor (1872)[1][2].
Rolurile principale au fost interpretate de actorii Carmen Stănescu, Emanoil Petruț, Mircea Breazu și Anna Széles. Scenariul este realizat de Elisabeta Bostan ca o adaptare a basmului popular Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte cules de Petre Ispirescu și introdusă în colecția Legende sau basmele românilor (1872). Făt-Frumos pleacă în lume pentru a găsi ceea ce i s-a promis de mic copil ca să nu mai plângă: tinerețea veșnică.
Mircea Breazu – Młodzieniec Anna Széles – królewna Zina Emanoil Petruț – król Krainy Młodości, Dziadek Czas Carmen Stănescu – królowa Krainy Młodości Ioan Tugearu – książę Krainy Kłamstw Nicolae Brancomir – mędrzec Nicolae Secăreanu – król Krainy Kłamstwa Mihai Pălădescu – Czarownica Margareta Pogonat – matka Młodzieńca George Motoi – ojciec Młodzieńca
Anna Széles - Zână Margareta Pogonat - Mama lui Făt-Frumos George Motoi - Tatăl lui Făt-Frumos Emanoil Petruț - Împăratul / Moș Vreme Carmen Stănescu - Împărăteasa Tinereții Nicolae Secăreanu - Împăratul Minciună Mihai Pălădescu - Vrăjitoarea cea Rea de la hotarul Împărăției Tinereții fără bătrânețe Mircea Breazu - Făt Frumos Nicolae Brancomir - Înțeleptul Ioan Tugearu - Prințul Minciunilor, fiul Împăratului Minciună (menționat ca Ion Tugearu) Corina Constantinescu - Ursitoare Eugenia Bosânceanu - Ursitoare Zoe Anghel Stanca - Ursitoare
Wersja polska
Producție
Wersja polska: Studio Opracowań Filmów w Łodzi Reżyseria: Romuald Drobaczyński Wystąpili: Zbigniew Bielski – Młodzieniec Barbara Marszałek – królewna Zina Mirosław Szonert – król Krainy Młodości Halina Pawłowicz – królowa Krainy Młodości Janusz Kubicki – książę Krainy Kłamstwa Sławomir Misiurewicz – król Krainy Kłamstwa Helena Wilczyńska – czarownica Antoni Żukowski – Dziadek Czas Źródło: [1]
Filmările au avut loc în perioada 12 august 1968 – 13 februarie 1969, exterioare la Bran, Plaiul Foii, Zărnești, Cheile Bicazului și pe litoralul românesc; cele interioare în studioul Mosfilm din Uniunea Sovietică. Cheltuielile de producție s-au ridicat la 6.144.383 lei.[1]
Produkcja
Titlul în alte limbi
Zdjęcia miały miejsce między 12 sierpnia 1968 a 13 lutego 1969 w Bran, Plaiul Foii, Zărnești, Cheile Bicazului i na rumuńskim wybrzeżu. Tworzono również wnętrza w radzieckiej wytwórni filmowej Mosfilm.
În Republica Democrată Germană a fost difuzat cinematografic sub denumirea Das Schloß hinterm Regenbogen - Castelul din spatele curcubeului (premiera la 7 august 1970) fără a se menționa că este o coproducție cu Mosfilm.
Koszty produkcji wyniosły 6.144.383 lejów[1].
În Uniunea Sovietică a fost difuzat ca Молодость без старости.
Odbiór
Primire
Fabuła
Prezentare
Polska premiera odbyła się w sierpniu 1970 roku i był dystrybuowany z rumuńskim krótkometrażowym filmem animowanym Trafiła kosa na kamień (rum. Orice naş îşi are naşul) z 1968 roku[2]. Wynik finansowy i recenzje Według rejestru prowadzonych przez Centrul Național al Cinematografie film obejrzało 2,7 mln widzów w rumuńskich kinach[3].
Filmul a fost vizionat de 2.739.504 de spectatori în cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31 decembrie 2014 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei.[2]
Tudor Caranfil w Dicționar de filme românești docenia, że „film nie jest prostą adaptacją baśni zebranej przez Petre Ispirescu, ale raczej kwintesencją rumuńskiej baśni ludowej. Autorka pokazuje czelność z pomysłowością wymyślać ludową abstrakcję, komentować i tłumaczyć popularne kinematograficznie wyrażenia (...)
Tudor Caranfil în Dicționar de filme românești apreciază că „Filmul nu e o simplă adaptare după basmul cules de Petre Ispirescu, ci mai curând o chintesență a poveștii populare românești. Autoarea vădește îndrăzneala de a figura, cu inventivitate, abstracția folclorică, de a comenta și traduce cinematografic expresii populare ca, de pildă, „a depăna timpul” întrupată de un Moș Vreme cu uriașa sa roată pe care, cu îndrăzneala zănatică a vârstei, Făt Frumos încearcă s-o oprească din mers, sau doina trist șuierată din frunză care nu numai că înmoaie inimile, dar face să cedeze până și tăria frânghiilor care l-au ținut pe erou.
Już sam obraz tego latającego ogiera, który otwiera napisy końcowe, zawiera coś z wiecznej gorliwości rumuńskiej baśni[1][2]”.
Chiar imaginea acelui armăsar zburător care deschide genericul cuprinde ceva din elanul etern al basmului românesc.”[3][4]