Marechiare Cantante: Parole 'e: Salvatore di Giacomo Múseca 'e: Francesco Paolo Tosti Anno : 1886 Edizzione:
Marechiare Autori: Text: Salvatore di Giacomo Muzică: Francesco Paolo Tosti Anul : 1886 :


Marechiare è na canzóna napulitana d''o 1886.
Marechiare este un cântec napolitan din 1886, textul fiind scris de Salvatore di Giacomo cu doi înainte de publicarea cântecului în 1886, iar muzica a fost compusă de Francesco Paolo Tosti. Salvatore di Giacomo a povestit că a scris textul la o masă din Cafè Gambrinus din Piazza Triesto e Trento. În 1914 s-a turnat filmul "A Marechiaro 'nce stà na fenesta" în regia Elvira Notari, primul exemplu de regizoare, pelicula povestind o dramă pasională inspirată de faimosul cântec al lui Di Giacomo și Tosti.

Scetate, Carulì, ca l'aria è doce. quanno maie tanto tiempo aggio aspettato?
Scetate, Carulì, ca l'aria è doce. quanno maie tanto tiempo aggio aspettato? P'accompagnà li suone cu la voce stasera na chitarra aggio portato. Scetate, Carulì, ca l'aria è doce.

P'accompagnà li suone cu la voce stasera na chitarra aggio portato.
Ah! O scetate, o scetate, scetate, Carulì, ca l'area è doce. Când luna iese în Marechiaro, chiar și peştii fac dragoste.

Scetate, Carulì, ca l'aria è doce.
Valurile mării se revoltă, de bucurie îşi schimbă culoarea Când iese luna în Marechiaro! În Marechiaro este o fereastră; pasiunea mea bate la ea. O garoafă parfumată într-o vază, trece apa pe sub ea şi murmură.

Ah!
În Marechiaro este o fereastră! Ah, ah! În Marechiaro este o fereastră!

Ah!
Cine spune că stelele sunt luminoase nu ştie acești ochi sub fruntea ta. Eu singur ştiu aceste două stele, înăuntru în inima mea sunt colțurile lor. Cine spune că stelele sunt luminoase, Trezeşte-te, Caruli, e-un aer plăcut Cât pe pământ am să mai tânjesc eu mult?

O scetate, o scetate, scetate, Carulì, ca l'area è doce.
Pentru a însoţi sunetele cu glasul meu, în seara asta am adus o chitară. Trezeşte-te, Caruli, e-un aer plăcut Ah, ah

Salvatore Di Giacomo, screvette 'e vierze 'e chesta canzona, senza canoscere 'o posto, ca anticamente, nfi a mità d''o milleottuciento era chiammato "Santa Maria del Faro", se dice anze ca steva assettato cu cummerità a nu tavulino d''o Cafè Gambrinus a Piazza Triesto e Trento.
Textul în napolitană: