Actividade pedagóxica e científica
Activitate pedagogică și științifică
Nida Boga, nado o 15 de xaneiro de 1886 en Veles, Macedonia e finado en 1974 en Vaslui foi un historiador e escritor aromanés.
Nida Boga (n. 15 ianuarie 1886, Veles, Macedonia - d. 1974, Vaslui) a fost un istoric și scriitor aromân.
Nida Boga naceu na vila de Veles, entón parte da Macedonia otomá, e actualmente dentro da República de Macedonia.
Nida Boga s-a născut la 15 ianuarie 1886 în orășelul Veles în Macedonia otomană, Republica Macedonia de azi.
Foi director do arquivo estatal en Chisinau dende e alí implicouse no proceso de unificación de Besarabia con Romanía.[1]
A fost director al Arhivei Statului din Chișinău. În anul 1931 la propunerea lui Pantelimon Halippa, va fi înalt apreciată pentru meritele în procesul unirii Basarabiei cu România.[1]
E tras rematar estudou xeografía e historia en Bucarest.
Apoi studiază istoria și geografia la București.
Traballou como mestre en diferentes localidades de Romanía.
Lucrează ca profesor în diferite localități din România.
Loitou co exército romanés na segunda guerra balcánica, en 1913, e na primeira guerra mundial, 1916-1918.
Luptă în armata română în cel de-al doilea război balcanic, în 1913, și în primul război mondial, în 1916-1918.
Neste último conflito participou nas batallas de Namoloasa e Mărăşeşti, xunto con outros voluntarios aromanos de Macedonia.
În cursul celui de-al doilea conflict participă la luptele de la Nămoloasa și Mărășești, alături de alți voluntari aromâni din Macedonia. În perioada interbelică lucrează ca profesor la liceul Alexandru Donici din Chișinău.
No período de entreguerras traballou como profesor na escola Alexandru Donici de Chisinau.
În București a locuit la etajul I al unui bloc din strada Maior Racoțeanu, unde se întâlnea săptămânal cu studentul aromân Hristu Cândroveanu.
Despois da segunda guerra mundial viviu en Bucarest, e tras a morte da súa muller enn Ploiesti, coa súa filla Silvia.
După moartea devotatei sale soții, a locuit la Ploiești, la fiica sa Silvia, care îl diviniza. După moartea acesteia, s-a mutat în Vaslui, la fiul său, medicul Nicolae Boga.
Despois da súa morte mudouse para Vaslui, co seu fillo, o médico Nicolae Boga.
Vara se retragea la Mănăstirea Agapia, la maica Serafima Chirică, unde a fost vizitat în 1974 de Hristu Cândroveanu și profesorul universitar aromân Vasile Barba.
Nos veráns retirábase ao mosteiro de Agapia.
Încetează din viață în 1974, la spitalul din Vaslui.
O seu comezo literario foi na revista mensual Lumina mentres estudaba no liceo de Bitola e durante a súa mocidade escribiu en diversas publicacións e calendarios publicados por asociacións de estudantes .
În literatură debutează la revista lunară Lumina a liceului din Bitolia. Publică rar în publicațiiile aromânești și în calendarele publicate de asociațiile studențești.
Posteriormente apareceron os volumes en aromanés La hane, comedia en verso, Revoluționarii, comedia e Cîntițe, poemas.
În aromână îi apar volumele: La hane, comedie în versuri, Revoluționarii, comedie și Cîntițe, poeme.
En romanés o volume Întomnare.
În limba română îi apare volumul Întomnare.
No campo da historia públicou: Românii din Macedonia, Epir, Tesalia și Albania, Românii din Serbia și Bulgaria.
În domeniul istoriei publică studiile: Românii din Macedonia, Epir, Tesalia și Albania, Românii din Serbia și Bulgaria, precum și genealogie moldovenească.
Editou 20 volumes de Documente basarabene entre 1926 e1936.[2] En colaboración con Ioan Minea públicou: Despre Iane, A súa obra de máis sona é a epopea en sonetos Voshopolea, en aromanés.
Editează 20 de volume de Documente basarabene în 1926-1936.[2] În colaborare cu profesorul universitar Ioan Minea publică studiile: Despre Iane, mare ban de Craiova. Și ceva despre Mihai Viteazul. Cea mai importantă lucrare a sa este epopeea în sonete Voshopolea, în aromână.
En 1975 Hristu Cândroveanu publicou o primeiro dos 10 sonetos na Antologie lirică aromână, coa tradución en romanés.
În 1975 Hristu Cândroveanu îi publica primele 10 sonete în Antologie lirică aromână, cu transpunere în română.
Os catro cadernos manuscritos publicáronos Hristu Cândroveanu e Kira Iorgoveanu na súa antoloxía de 1985 tamén traducidos por Cândroveanu.
Cele patru caiete manuscris au fost publicate aproape în întregime de Hristu Cândroveanu și Kira Iorgoveanu în antologia lor din 1985, transpuse tot de Hristu Cândroveanu.
Este compara a epopea coa Ilíada de Homero e o antigo Mahabharata indio.
Acesta compara capodopera lui Nida Boga cu Iliada lui Homer și cu antica Mahabharata indiană.
Nas súas obras en romanés asinou como Leon Boga ou L. T. Boga mentres en aromanés fíxoo como, Nida Boga.
Unele lucrări le-a semnat Leon Boga și L. T. Boga. Lucrările în aromână le-a semnat, Nida Boga, fiindu-i mai familiar aromânesc, după cum îi mărturisea scriitorului aromân Hristu Cândroveanu prin 1950.
↑ Simov, Xordania.
↑ Simov, Iordan.
Os macedonios na batalla para a Bessarábia (1917-1918). - En: os DILEMAS da convivencia no proceso de modernización do romanés sociedade no leste-cárpatos área : (XIX-XX), Volume coordinado por Cătălin Turliuc Mihai-Ştefan Ceauşu, Iaşi, 2011, p.
Macedonenii în lupta pentru Basarabia (1917-1918). - În: DILEMELE conviețuirii în procesul modernizării societății românești în spațiul est-carpatic : (secolele XIX-XX), Volum coordonat de Cătălin Turliuc și Mihai-Ștefan Ceaușu, Iași, 2011, p.
476. ↑ Colesnic, Iurie. Generația Unirii, Chisinau, 2004, p.
476. ↑ Colesnic, Iurie. Generația Unirii, Chișinău, 2004, p.
Traxectoria
Biografie
Realizou os etudos primarios na súa localidade natal, recibindo as clases primeiro en grego, e máis tarde en romanés.
Școala generală o face în localitatea natală, mai întîi în limba greacă, apoi în română.
A secundaria fíxeo nun liceo romanés en Bitola.
Studiile medii le face la liceul românesc din Bitolia, în Macedonia otomană.
Notas
Referințe
George Murnu, ou en aromanés, Ioryi de Murnu, nado o 1 de xaneiro de 1868 en Veria, Grecia e finado o 17 de novembro de 1957 en Bucarest, foi un escritor, tradutor e historiador, membro da Academia Romanesa dende 1923[1].
George Murnu, iar în aromână, Ioryi al Murnu (n. 1 ianuarie 1868, Veria, Grecia - d. 17 noiembrie 1957, București) a fost un scriitor, traducător și istoric, membru al Academiei Române din 1923.[1].
Naceu na aldea de Brazi, preto da cidade de Veria, na Macedonia otomá, non moi lonxe do río Bistrita.
George Murnu a fost un excepțional traducător al literaturii române și de asemenea un prestigios scriitor aromân modern.
O seu pai, Ioan Murnu estudara en Atenas e foi profesor de grego, latín e francés, en Xanthi (actualmente en Grecia) e en Bitola, hoxe na República de Macedonia, antes de se ordenar sacerdote, exercendo como párroco da igrexa greco-macedonia en Budapest.
S-a născut la 1 ianuarie 1868 intr-ο famile de macedoneni[2] în cătunul Brazi, de lângă orașul Veria, în Macedonia, nu departe de râul Bistrița. Tatăl său, Ioan Murnu, studiase la Atena și era profesor de limba elină, latină și franceză, la liceul din Xanthi (azi în Grecia), la gimnaziul din Bitolia, azi în Republica Macedonia, apoi paroh la biserica greco-macedoneană din Budapesta.
George medrou en Veria, localizado preto de varios asentamentos aromaneses, Marușea, Șelea de Sus, Șelea de Jos ou Xirulivad.
A crescut însă la Veria, localitate aflată într-un grup de alte așezări aromânești - Marușea, Șelea de Sus, Șelea de Jos, Xirulivad, ce se continuă spre nord-vest, până la actuala graniță a Greciei cu Iugoslavia, cu un alt șir de comune și târguri locuite de aromâni, unele mai noi, altele mai vechi, cum sunt Neaguste, Cândrova, și Grămaticova, Fetița, Paticina, către muntele Caimaccealan. O regiune deschizându-se și coborând înspre miază-noapte și răsărit prin câmpia Sărunei (Salonic), iar înspre vest și sud-vest urcând mereu prin culmile munților Veriei mai întâi și apoi prin acele faimoase și semețe ale Olimpului, lăcașul mirific al zeilor anticei Elade. Locuri de basm ca frumusețe naturală și ca poveste mitologică, pe care viitorul traducător al lui Homer a fost parcă predestinat să le cunoască încă din copilărie.
Realizou estudos en Veria, Bitola, Budapest, Bucarest e Múnic. Foi profesor titular do departamento de arqueoloxía da Universidade de Bucarest. Director do Museo Nacional de Arqueoloxía (1909)
Genial traducător al lui Homer, apoi și al altor mari scriitori elini vechi precum Pindar, Sofocle, Euripide, Murnu a studiat la Veria, la Bitolia, Budapesta, București, München.
O seu irmán máis novo Ary Murnu (1881-1971), foi un recoñecido artista plástico.
George Murnu a fost frate mai mare al artistului plastic Ary Murnu (1881-1971).
Traduciu o romanés a Ilíada mais a Odisea, o que constituíu un acontecemento fundamental na evolución da lingua literaria romanesa[3], exercendo unha gran influencia na lingua doutros autores.
Numele lui George Murnu a devenit foarte familiar în țară odată cu magistrala sa traducere, în limba română, a epopeilor homerice Iliada și Odiseea.
En 1906 publicou en Budapest a primeira parte da súa tradución da Ilíada, en hexametros. En 1912 deu ao prelo en Bucarest a segunda parte.
Această strălucită realizare a sa, care a însemnat un eveniment epocal în cultura noastră, „constituie un moment fundamental în evolutia limbii literare”[3] (corespunzător Iliadei lui Nicolai Gnedič în literatura rusă).
O texto completo apareceu en 1916 seguida de numerosas edicións revisadas ata a aparición da versión definitiva en 1973 que inclúe as revisións realizada nos últimos anos da súa vida.
Marele poem clasic era în sfârșit împământenit și putea exercita o înrâurire nemijlocită asupra conștiinței estetice.
A publicación da súa tradución da Odisea foi en 1924 en endecasílabos iámbicos, tamén viu varias edicións corrixidas e a edición definitiva en 1971.
Iliada și Odiseea în interpretarea Murnu sunt niște capodopere superioare în versiunea Annibale Caro, Iliadei lui Vincenzo Monti, Iliadei și Odiseei lui Johann Heinrich Voss.
Traduciu tamén Electra (1910) e Edipo rei (1943) de Sófocles e Orestia (1942) de Esquilo.
Puține literaturi se „bucură de traduceri mai norocoase”.
.
George Murnu a încetat din viață la 17 noiembrie 1957, în București, în pragul patriarhalei vârste de 90 ani.
Poesía en romanés
Artă și poezie
Poesía en aromanés
Poeme în grai aromân
Obra
Opera
George Murnu v c e
George Murnu Date personale Născut 1 ianuarie 1868 Veria, Grecia Decedat 17 noiembrie 1957 (89 de ani) București, Republica Populară Română Părinți Ioan Georgiade Murnu Ecaterina lui Mihu Smiceianul Frați și surori Ary Murnu Copii Ecaterina Filionescu-Murnu Cetățenie România Ocupație lingvist[*] istoric traducător Activitate Educație studii la Veria, Bitolia, Budapesta, București, Munchen Lucrări remarcabile „Iliada” și „Odiseea” Premii 1913 - Marele Premiu „Herescu Năsturel” al Academiei Române pentru traducerea „Odiseei” Membru titular al Academiei Române Modifică date / text
Cornelius Gârbea, tamén coñecido como Cornel Gârbea nado o 5 de setembro de 1928, en Gheorghieni, Romanía – d. e finado oO 13 de xullo de 2018[1], foi un actor romanés.
Corneliu Gârbea, cunoscut și sub numele de Cornel Gârbea, (n. 5 septembrie 1928, Gheorghieni, România – d. 13 iulie 2018[1]) a fost un actor român de teatru și film.
Actor do Teatrul Mic din Bucuresti, tamén participou en gran número de filmes, especialmente recoñecidas son as súas colaboracións co director Sergiu Nicolaescu.
A fost actor la Teatrul Mic din București. De asemenea, a jucat într-un număr mare de filme, colaborând îndeosebi cu regizorul Sergiu Nicolaescu.
Recibiu a medalla do mérito cultural de clase I (1967) "polos seus méritos no campo da arte dramática".[2]
I s-a acordat medalia Meritul Cultural clasa I (1967) „pentru merite în domeniul artei dramatice”.[2]
↑ Modelo desbotado.
↑ „A murit unul dintre cei mai longevivi actori români.
Use un dos modelos de citas no lugar deste marcador. ↑ Decretul nr.
Doliu în lumea artistică”, Realitatea TV, 14 iulie 2018, accesat în 14 iulie 2018 ↑ Decretul nr.
Corneliu Girbea en Cinemagia
Corneliu Gîrbea la Cinemagia