Българи и Гагаузи
Bulgari și Găgăuzi
Украинци (малоруси)
Ucraineni (maloruși)
Предпоставки
Context
Анексиране на Бесарабия
Anexarea
Руснаци (великоруси)
Ruși (velicoruși)
Евреи
Evrei
Швейцарци
Elvețieni
Демографска ситуация в момента на анексирането
Situația demografică la momentul anexării
В Буджак
În Bugeac
Мащаб на колонизацията
Premisele colonizării
В скоро време на север и северо-запад Бесарабия е напълно русизирана не само на езика, но и начина на живот.
În scurt timp, românii din Hotin au fost covârșiți numeric. Nordul și nord-vestul ținutului s-au rutenizat complet, dar în sud moldovenii (românii) au păstrat supremația.
В южната част молдовците (румънците) запазват числено превъзходство:[6]
Ba mai mult, în zonele unde cele două etnii aveau contacte, ucrainienii se românizau. Istoricul Berg recunoștea:[6]
[7]
Nesterovski completa:[7].
Първата категория руснаци, които пристигат в Бесарабия са избягали крепостни селяни през XVIII–XIX век, преследващи ширещите се в царска Русия различни "слухове" за това, че Бесарабия е "земя на злато", "земен рай".[8] Тези селяни отказват да работят безплатно и напускат своите домове, имоти и господари, бягайки в други губернии включително и в Бесарабия.
Prima categorie de țărani ruși care au venit în Basarabia au fost așa-numiții țărani „fugari”. În secolele XVIII–XIX în Basarabia au imigrat „ca lăcustele” foarte mulți țărani ruși. În Rusia țaristă se răspândeau diferite „zvonuri”, „știri false” („sluhi”) precum că Basarabia „are un pământ de aur”, „este un pământ de rai”, „de paradis”.[8] De aceea, acești țărani șerbi nu mai vroiau să lucreze gratis, degeaba la boierii ruși.
Само през 1810–1811 в Буджак бягат над 15 000 руски и украински селяни.[9] Ако в 1812 г. в 12 села на Буджак са живели общо 312 руски семейства, то в 1822 г. вече там живеят 1.248 семейства.[10]
Ei lăsau casele lor, moșiile boierilor și se refugiau în alte gubernii, inclusiv în Basarabia. Numai în 1810–1811 au venit în Bugeac peste 15.000 de țărani fugari ruși, dar și ucraineni.[9] Dacă în 1812 în 12 sate rusești din Bugeac locuiau 312 familii, apoi în 1822 deja locuiau peste 1.248 de familii rusești.[10]
Втората категория на руските селяни, които са колонизирали Бесарабия са "разколници" - представители на вярата на православните старообрядци.
A doua categorie de țărani ruși care au colonizat Basarabia erau „rascolnicii”, reprezentanții credinței de rit vechi ortodox. Ei nu au acceptat reforma bisericească a patriarhului Nikon din 1655–1656 și s-au refugiat în mai multe regiuni ale țărilor vecine, de altfel și în Basarabia.
Те не приемат реформата на църковната дейност на патриарх Никон през 1655–1656 и се скриват в близките няколко региони на съседните страни, между които и в Бесарабия.
Trăiau izolat de moldoveni, se ocupau cu agricultura, vităritul și manufactura de casă, nu au studiat limba română, aplicau obiceiurile ritului vechi ortodox.
Живеят изолирано от молдовските жители, ангажирани са в селското стопанство и животновъдството, не са учили руски език освен в използваните навици на стария православен ритуал.
În 1868 în Basarabia locuiau 9.800 de rascolnici. După datele publicate de I.A. Anțupov în 1861–1865 în ținutul Orhei trăiau 865 de rascolnici, inclusiv 250 în comuna Telenești. De asemenea mai activau în satele Ivancea și Izbiște.
През 1868 г. в Бесарабия живеят 9800 старообрядци - в Орхей, Теленещи, Иванча и Избище.
Din 1656 și până în 1903, în zona de nord a Basarabiei s-au refugiat circa 10.000 de rascolnici.
Етноси в Бесарабия през 1907 г. (съставен Лев Берг).
Harta etnică a Basarabiei la 1907 (întocmită de Lev Berg).
До анексирането от 1812 г. в Бесарабия е живяла постоянна еврейска общност, като броят й е достигал около 20 000 души.
Către anexarea din 1812, în Basarabia locuia o comunitate evreiască constantă ca număr, care număra în jurul a 20.000 de oameni.
Действат 16 еврейски училища, обхващащи 2100 ученици и 70 синагоги.
Erau 16 școli evreiești în număr de 2.100 de elevi și 70 de sinagogi.
Регионът е център за литература на иврит и идиш.
Regiunea a devenit un oarecare centru al literaturii ebraice și idiș.
През 1836 еврейското население нараства до 94.045 души, а през, 1897 г. - 228.620, което възлиза на 11.8% от населението в губернията.
Către anul 1836, populația evreiască a crescut până la 94.045 de oameni, iar în anul 1897, comunitatea număra deja 228.620 de evrei (11.8% din populația guberniei).
До края на XIX век евреите представляват около половината от населението на Кишинев, в размер от 125.000 човек.
Către sfârșitul secolului XIX, evreii constituiau circa jumătate din populația Chișinăului, în număr de 125.000 oameni.
Третата категория е руски селяни, които са дошли в Бессарабию, са селяни-колонисти, внесени от царската администрация.
A treia categorie de țărani ruși care au venit în Basarabia au fost țăranii coloniști aduși de către administrația țaristă.
На 21 септември 1826 е потвърдено решението за преместване в Бесарабия на 20 000 селяни от Черниговска, Полтавска, Орловска, Курска и Калужка губерния, а също така от Тула и Рязан.
La 21 septembrie 1826 a fost confirmată decizia cu privire la strămutarea în Basarabia a 20.000 de țărani din guberniile Cernigău, Poltava, Oriol, Kursk, Kaluga, Tula și Riazan.
Бесарабски евреин
Evreu basarabean
През 1903 г., по време на Великденските Дни, на 6-7 април 1903 година настъпва първият еврейски погром в Кишинев, в резултат на което са били убити 49 евреи, около 500 са ранени, като са силно повредени стотици еврейски домове и магазини, а около 2000 еврейски семейства остават без дом.
În 1903, în perioada Zilelor de Paști, la 6-7 aprilie 1903 a avut loc primul pogrom evreiesc la Chișinău, în urma acestuia au fost asasinați 49 de evrei, circa 500 au fost răniți, au fost grav deteriorate sute de case și prăvălii evreiești, circa 2.000 de familii evreiești rămânând fără adăpost.
През 1835 г., когато Бесарабия започва постепенно да губи своята самостоятелност, общоруските закони срещу евреите са приложени и към евреите от Бесарабия.
În prima jumătate a secolului al XIX-lea, evreii basarabeni nu au fost supuși acțiunii decretelor dure ale Rusiei, îndreptate împotriva evreilor. Către anul 1835, când Basarabia începea treptat să piardă autonomia și acțiunile de rusificare se înmulțeau, legile rusești îndreptate împotriva evreilor s-au aplicat și asupra evreilor din gubernie.
В годините на 1869 г., 1879и 1891 г. са публикувани постановления за изгнание на евреите от различни градове.
În anii 1869, 1879, și 1891 au fost emise decrete despre exilarea evreilor din diferite orașe.
Втори еврейски погром се е осъществява в периода 19-20 октомври 1905 г., по време на който на 19 евреи са убити, а 56 са ранени.
Un al doilea pogrom evreiesc a avut loc între 19-20 octombrie 1905, în timpul căruia 19 evrei au fost asasinați și 56 au fost răniți.
Този път, някои евреи са организирали отряди за самозащита, за да предпази своята общност.
De această dată, câțiva evrei au organizat detașamente de autoapărare, pentru a-și apăra comunitatea.
Известната поема Ве-Ir ha-Haregah ("В града на Клането") на автора на Хаим Наман Бялик, е написана в Кишинев след това събитие.
Cunoscuta poezie Ве-Ir ha-Haregah („În orașul de masacru”), autor Haim Nahman Bialik, a fost scrisă după a doilea masacru al comunității evreiești din Chișinău.
Погромите през 1903 и 1905 г. прокудват хиляди евреи в емиграция в Съединените Щати.
Pogroamele din 1903 și 1905 au influențat puternic comunitatea evreiască din Basarabia, mii de evrei emigrând în Statele Unite.
През 1822 в днешна област Одеса, в непосредствена близост до Днестърското езеро, са били насатанени колонизатори от Швейцария.
În zona de astăzi a orașului Șaba (regiunea Odesa, Ucraina de azi), chiar lângă limanul Nistrului, au fost aduși coloniști elvețieni.
Повечето идват от областта на Basel, където в началото на XIX век има големи икономически трудности.
Cei mai mulți proveneau din zona Basel-ului, care se confrunta cu mari dificultăți economice. De altfel, în Basel există chiar și în prezent o stradă care se numește Bassarabien Strasse.
Между другото, в Базел дори има и в момента улица, която се нарича Bassarabien Strasse.
Alții proveneau din zona Vaud, de lângă malul lacului Geneva, renumită în epocă pentru viticultura ei.
Други идват от областта, Во на брега на Женевското езеро, известна с лозарството си. Швейцарците получават територии, предназначени за стопанство, освободени са от военна служба, имат свободата на вероизповедание и получават освобождаване от данъци за 10 години.
Cel care a fost artizanul aducerii elvețienilor în Basarabia a fost perceptorul împăratului rus Alexandru I, Frédéric-César de La Harpe. Acesta a obținut, în anul 1821, un ucaz imperial, care oferea elvețienilor un teritoriu însemnat pentru ferme, scutiri de serviciul militar, libertatea confesiunii și scutiri de impozite pe 10 ani. Primii elvețieni au început să vină în Basarabia, în anul următor (1822).
Калвинисти по убеждение, те са изградили едни от най-красивите селища в Бесарабия.
Elvețienii, de religie calvină, au construit una dintre cele mai frumoase așezări din Basarabia.
Домовете, на улиците и протестантската църква се разглежда като паметници на архитектурата в местността Буджак, а винопроизводството им е ценено дори от руското дворянство.
Casele lor, străzile și biserica protestantă erau considerate drept repere ale arhitecturii din zona Bugeacului, iar vinurile obținute de coloniștii elvețieni erau apreciate atât la mesele magnaților din Rusia, dar și de aristocrații de la curtea țarului. Documentele arată că relațiile dintre coloniștii elvețieni și populația majoritară românească au fost tot timpul excelente.
С националиизацията и присъединяването на тази провинция към Съветския съюз много щвейцарци напускат Бесарабия.
Declinul coloniei elvețiene din Bugeac a început la câteva zeci de ani de la stabilirea coloniștilor la Șaba. Autoritățile țariste au anulat o mare parte dintre privilegiile coloniștilor elvețieni. Unii dintre ei au fost deznaționalizați.
Етническа група Мъже % Жени % Немци 63,5 62,9 Поляци 55,6 52,9 Евреи 49,6 24,1 Беларуси 42,3 11,5 Руси 39,9 21,1 Българи 31,4 6,4 Гагаузи 21,1 3,4 Украинци 15,3 3,1 Молдовци/Румънци 10,5 1,7 Цигани 0,9 0,3
Grup etnic Bărbați % Femei % Germani 63,5 62,9 Polonezi 55,6 52,9 Evrei 49,6 24,1 Belaruși 42,3 11,5 Ruși 39,9 21,1 Bulgari 31,4 6,4 Găgăuzi 21,1 3,4 Ucraineni 15,3 3,1 Moldoveni/Români 10,5 1,7 Țigani 0,9 0,3
В резултат на политиката на колонизация, извършена от императорската власт, Бесарабия коренно променя националната си структура. В източник, произнесъл се по случай Стогодишнината от преминаването на Бесарабия към Русия, 1812-1912, намираме:[11]
Dacă la 1817, românii constituiau peste 75% din totalul populației, ultimul recensământ țarist înregistra scăderea ponderii românilor sub 48% (47.6%), aceștia transformându‐se din majoritate absolută în majoritate relativă. Însă datele statistice, obținute de către funcționarii ruși în epoca unui absolutism cunoscut prin politica sa de rusificare și oprimare a naționalităților, nu pot fi privite ca veridice în totalitate. Astfel, în anul 1912, Nikolai Lașcov, în lucrarea aniversară, intitulată O sută de ani de la trecerea Basarabiei către Rusia, 1812‐1912, constata:[11]
В резултат от политиката на колонизация, населението на Буджака нараствас около 40 000 жители през 1812 г. и достига 297.642, през 1859 година.
În urma politicii de colonizare, populația Bugeacului va crește de la circa 40.000 de locuitori, în anul 1812, la 297.642, în 1859. Sub impactul măsurilor administrative rusești, structura etnică a sudului Basarabiei a devenit predominant ne-românească.
Освен това настъпват някои мутации в структурата на изповеданията в Бесарабия.
Mult mai defavorabilă pentru românii basarabeni a devenit situația în mediul urban. Politica de colonizare a ținutului, privilegiile acordate unor etnii care se așezau în târgurile și orașele basarabene, rusificarea administrației și a vieții publice au făcut ca, la 1897, populația orășenească să fie constituită din 37,2% evrei, 24,4% ruși, 15,8% ucraineni și doar 14,2% moldoveni. De asemenea, anumite mutații au survenit în structura confesională a Basarabiei.
В края на XIX век, 84,36% от бесарабските са православни, 11,65% са mozaici, 2,88% - протестанти, 0,95% католици, 0,13% - представители на други вероизповедания, християнски и 0.03% мюсюлмани.
La sfârșitul secolului al XIX‐lea, 84,36% dintre basarabeni erau ortodocși, 11,65% erau mozaici, 2,88% protestanți, 0,95% catolici, 0,13% reprezentanți ai altor culte creștine și 0.03% musulmani.
Пъстра етническа структура на региона в карта на Буджак, според преброяването от 1930 г.
Harta etnică a Bugeacului conform recensământului din 1930, este ușor observabilă structura etnică pestriță a regiunii.
По този начин, в продължение на няколко години, Буджак се превърна в истинска мозайка от етноси.
Astfel, în câțiva ani, Bugeacul a devenit un veritabil mozaic de naționalități.
През 1827 г., според статистиката, населението е разпределена така: румънци 33,6%, българи и гагаузи 22,8%, украинци 19,4%, руси и липовени 9,1%, германци 5,7%, поляци 2,9%, евреи 2,4%, гърци 1,9%, арменци 0,9%, други 1.3%.[13] Пропорциите ще останат същите в продължение на цял век.
Deja în 1827, conform unei statistici, populația sa era repartizată astfel: români 33,6%, bulgari și găgăuzi 22,8%, ucrainieni 19,4%, ruși și lipoveni 9,1%, germani 5,7%, polonezi 2,9%, evrei 2,4%, greci 1,9%, armeni 0,9%, alții 1,3%.[13] În mare însă, proporțiile vor rămâne aceleași pe tot parcursul secolului, românii continuând să dețină majoritatea relativă în regiune.